Penusul-jucaus

Penuşul jucăuş

Aş fi vrut cu-al meu penuş să îţi scriu o poezie.

Zări şi mări să cuceresc,

toate să ţi le dau doar ţie.

Mă vedeam mare şi tare, mă vedeam cuceritoare,

Zeiţă în Pantheon, tu erai al meu leon,

Eu, prinţesa rătăcitoare,

Tu, prinţul rătăcit,

În cele din urmă,

Două suflete ce-au haiducit.

Şi penuşul jucăuş a ieşit din al său lăcaş,

Însă poezie nu a vrut nicicum să scrie.

A fugit şi m-a lăsat, dezamăgită şi tristă

Cu o singură bucurie în suflet,

Că nu mă poţi numi a ta "conchistă"!