The Most Disappointing Nature Is The Human Nature

marți, 7 august 2012

Primavara

Primăvara

Mmmmmmmmmm! Mă simt de parca am dormit un veac!ce bine este să te întinzi puuuuuuuuuuuţin!
Aaaaaaaaaau!Vai, dar strâmt mai e locul ăsta!
Mmmmmmmmmmmrrrrrr, trebuie sa ies, mă sufoc deja! Dar pe unde, e aşa beznă că nu văd nimic.

Ia stai – simt o undă de aer proaspat... pe acolo, dacă aş putea să mă întind. Opa, înca un pic.. să mă desfaşor uşurel.. hai că am întins o extremitate.. da, da, e sigur, simt aerul.. hm! Acum mi-am prins şi membrul ăstălalt în ceva!au! daca aş putea sa-mi scot capul de sub membrul celalalt aş fi chiar fericit! Ciudat, ştiu că mai am unul.. aproape ca aş spune că-l simt.. dar parcă cumva nu este.. n-ar putea cineva totuşi să aprindă lumina?aaaaahhhhh! acum ştiu sigur, mi-am răsucit vreo doua venişoare! Uuuustură!

Incă puţin, bine, am trimis doua membre în faţă… daca mi-aş putea arunca capul între ele.. auuuuuu! Ok, am descoperit şi membrul “lipsă”.. heheeee – ce tehnică interesantă am descoperit… mă infăşor, ma răsucesc..mă aduuuuun… buuuuun! Unde sunt?!

A, da!uite şi lumina!deci intr-acolo este drumul – sunt in direcţia buna.. mă infăşor.. să vezi cand m-oi desfăşura! He he!
Tare! Deci sunt complet grupat şi acum să mă propulsez, încă un pic, hai, mai mult, ok, trebuie sa împing, să înaintez spre lumiiiiiină, hai, mai ai un pic…..aaaaaaaaahhhhhh, da, da, daaaaaa – aaaaaaaaaaaaeeeeeeer!!!!
În ochii rândunicii se oglindea, ca pe un ecran întunecat, muguraşul ce tocmai ieşise la lumină, iar ea gândi “incă unul care o să înflorească şi o sa rodească!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu